Sunt chiar curioasa daca in fiecare birou exista cate o Florentina. Adica o gagica cu multe informatii in cap, dar pe care nu stie sa le foloseasca sau fara prea multe informatii in cap, frumoasa sau nefrumoasa, pe care nu o respecta nimeni pentru ca ea nu se respecta pe ea insasi. Desi nu se respecta, aparent apreciaza ceea ce face. Ea considera ca ceilalti ii stau in cale in a-si duce la indeplinire atributiile deosebit de importante pe care le are si nu te asculta cand ii explici ca nu o impiedici sa atinga ceva, ce poate fi atins de toata lumea. De fapt, nu ca nu o impiedici, nu ai cu ce sa o impiedici, pentru ca ce are ea de facut se poate face, daca se poate face, iar daca nu se poate face se poate face. Ea te saluta dimineata, chiar daca nu vrei sa te salute, pentru ca a fost o perioada cand voiai sa o saluti, dar acum nu mai vrei sa o saluti. Totodata, crede ca nu mai vrei sa o saluti si ea merita chestia asta, dar degeaba ii spui ca o merita, dar nu o mai merita. Adica nu intelege ca nu poti sa meriti tot timpul, daca depui efort sa nu meriti. Florentino, vezi ca nu-ti asunde nimeni nimic din ce este public, pentru ca ceva public nu poate fi ascuns publicului, dar tu nu stii sa intri in public, pentru ca ti-e frica, nu de mine, de mine. Ea este o furnica, dar crede ca este o furnica mare si se paorta urat cu furnicile mici, insa nu stie ca nu exista furnici mari si furnici mici, exista numai furnici, dar sunt furnici puternice si muncitoare si furnici tampite si tembele.
oooooooo da !!!!!!!!! exista si mine in birou, inca nu una ci doua si daca categoria nu poarta fusta in total sunt patru. E greu sa fii linga oameni de acest gen complexati.
Stimată doamnă, aţi descris în bătaia perfecţiunii pre vaca lângă care respir zi de zi lucratoare. Adică numa’ noi doua în încăperea aia teoretic îndeajuns de mare, dar practic minusculă când e vorba să ne cuprindă.
Complexul merge aşadar mână în mână cu prostia, într-o simbioză ameţitoare.